Home / Cultura / Cladiri / Sub vraja lumii de la cumpăna dintre veacuri: fotograful Géza Csonka

Sub vraja lumii de la cumpăna dintre veacuri: fotograful Géza Csonka

SST Grup Transilvania

Sub vraja lumii de la cumpăna dintre veacuri:

fotograful Géza Csonka

 

„Înţelepciunea finală a fotografiei sună astfel:  

Ce vezi aici e suprafaţa. Gândeşte – sau mai degrabă încearcă să simţi, să intuieşti –

ce se află dedesubtul ei, cum poate fi acea realitate, care arată aşa.

Susan Sontag

 

E o preocupare uneori grea, însă cu atât mai fascinantă să ridicăm vălul de pe epoci apuse, al căror spirit, lume a formelor, trăsături stilistice sunt păstrate de creaţiile unor artişti, meşteri, meseriaşi. Nu o dată viaţa creatorilor şi transmiţătorilor acestor valori se pierde în negura vremii, deşi aceştia poate au jucat şi un rol de organizator al vieţii sociale din oraşul lor. În caz fericit ne-au rămas de la ei obiecte, reclame, proiecte, articole din presă, ori o construcţie ce poartă numele lor de familie. Cu trecerea timpului, documentele îngălbenite, deteriorate, amintirile uitate ne vorbesc din ce în ce mai confuz despre viaţa din timpurile trecute.

Viaţa şi activitatea lui Géza Csonka

Géza Csonka, purtând predicatele nobiliare ”de Chioar şi de Vima”, născut în 1861 în comitatul Hunedoara, şi-a ales drept chemare de o viaţă misiunea imortalizării, păstrării clipei trecătoare. Fotografia, această meserie specifică a secolului 19, ce se afla pe cumpăna dintre industrie şi artă, a învăţat-o, conform practicii din epocă, în vâltoarea capitalei, Budapesta, oraş pa cale de a deveni metropolă. În 1882, la 21 de ani, era deja calfă de fotograf.[1] După câţiva ani, în 1885 apare ca sprijinitor înflăcărat al fotografilor ce au ajuns să constituie o comunitate puternică, respectiv un promotor al ideii asocierii tinerilor fotografi din Budapesta. În acelaşi an a fost ales secretar al recent constituitei Asociaţii de Autoeducare şi Întrajutorare a Tinerilor Fotografi.[2] Lucra neobosit pentru realizarea obiectivelor asociaţiei create cu participarea a 80 de membri entuziaşti, în continuă creştere[3], însă deoarece a plecat din Budapesta, după abia un an de această sarcină.[4]

După specializarea dobândită în capitală, ce avea pe atunci o viaţă culturală efervescentă, şi după multiple experienţe, s-a întors în Transilvania, şi s-a stabilit în orăşelul Târgu Mureş, ce număra atunci în jur de 13.000 de locuitori. S-a asociat cu cel mai faimos fotograf al oraşului, Péter Pál Ciehulski, şi între 1886–1893 fotografiile lor apăreau sub marca Ciehulski şi Csonka.[5] În conformitate cu gustul epocii, cetăţenii oraşului apăreau în imagini într-o poziţie rigidă, cu privirea îndreptată înainte sau puţin lateral, cu figura întreagă ori în semi-figură. Conta totuşi ca inovaţie faptul că cei doi fotografi au ieşit din atelier şi au imortalizat în imaginile lor şi centrul oraşului.[6]

Începând din 1896, după ce Csonka a preluat afacerea, a deschis un atelier în strada Mare a Sîncraiului (viitoarea Kossuth Lajos[7] respectiv Călăraşilor), unde a lucrat până-n 1910. A închiriat un spaţiu şi în palatul Apollo, cunoscut pentru balurile organizate aici, realizând şi o vitrină strâns legată de atelier, ce prezenta lucrările sale.[8] A avut relaţii cordiale cu comunităţile de fotografi din oraşele mari, şi drept dovadă a excelenţei sale profesionale o fotografie de-a lui, trimisă la cea de-a doua expoziţie a Cercului Fotografilor, la Budapesta, în 1898, a obţinut o medalie de bronz. Ca urmare a succesului său profesional, afacerii prospere şi îmbogăţirii sale, a deschis ateliere de fotografie i în alte localităţi; începând din 1910, timp de 10 ani s-au făcut fotografii sub emblema Géza Csonka despre cetăţenii Hunedoarei, iar din 1905 şi la Cristuru Secuiesc a funcţionat un atelier cu firma Csonka et comp. La Târgu Mureş o perioadă scurtă, începând din 1904 a lucrat împreună cu Lajos Incze, apoi între 1905–1907 fotografiile sale erau semnate Csonka et comp.[9] Lucra deja de aproape două decenii în meserie, totuşi autorizaţia de fotograf independent, conform listei întreprinzătorilor din epocă, a obţinut-o abia în octombrie 1902.[10]

În afară de sediul din centrul oraşului, atelierul mai sus menționat a funcţionat în locuinţa sa particulară din str. Arany János nr. 1, colţ cu strada Sâncraiului (Kossuth Lajos).[11] Clădirea cu un etaj se remarcă prin aspectul său interesant; în loc de un acoperiş obişnuit se ridică o faţadă de forma unui bastion, pe care drept firmă apare înscris cu majuscule numele fotografului. Această soluţie arhitecturală specială servea probabil pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare de iluminat (la fel ca atelierul similar al fotografului clujean Ferenc Veress [1832–1916] figură definitorie a istoriei fotografiei maghiare). Activitatea sa se remarcă prin fotografiile care-i reprezintă notabilităţile oraşului, cum ar fi celebrul economist Hugó Tauszik B., medicul Dr. Károly Agyagásy, József Horváth, directorul colegiului reformat şi alţii.[12] Revin adesea cu comenzi membrii familiilor Staibl şi Farkas. În 1894 a fotografiat mormântul matematicianului de faimă mondială Bolyai János,[13] iar în 1906, în baza unei comenzi din partea Consiliului Orăşenesc a făcut fotografii despre clădirile oraşului.[14]

Géza Csonka, pionier în meseria lui, avea faimă de fotograf foarte bine pregătit, atelierelelui reprezentau un rang în profesie, şi era considerat cel mai bun fotograf al societăţii locale. Împreună cu soţiia lui, Krisztina Hemmann[15], s-au bucurat de respectul concetăţenilor lor.[16] Prin devotamentul său profesional şi activitatea sa remarcabilă a dobândit în scurt timp un rol în conducerea oraşului – în primii ani ai secolului 20, ca cetăţean cu bunăstare, a fost ales membru în Comisia Legislativă a Consiliului Orăşenesc.[17]

Pasiunea sa pentru sport s-a manifestat prin participarea sa în 1898 ca membru fondator al Asociaţiei Bicicliştilor din Târgu Mureş. Drept recunoaştere a meritelor sale, bărbatul cu caracter impecabil a fost ales trei ani mai târziu preşedinte al Asociaţiei Sportive Târgu-Mureşene, când primul preşedinte al asociaţiei, István Oroszlány, demisionând, l-a propus ca urmaş al său, pentru devotamentul şi asiduitatea manifestată. În perioada de nouă ani de preşedinţie a pus accent pe nevoile de sport ale tineretului, pe dezvoltarea educaţiei fizice. La iniţiativa lui a fost realizată o pistă de concurs pentru ciclism, o tribună cu 200 de locuri, şi un teren de sport bine echipat. În ceea ce-l priveşte pe el a fost un biciclist activ, participa la excursii cu un tandem cu două locuri, totdeauna împreună cu soţia, care la fel ca şi soţul ei, era o membră entuziastă a asociaţiei.[18]

În 1909, în viaţa fotografului s-a produs o întorsătură: din motive familiale a trebuit să se mute de la Târgu Mureş la Hunedoara. În vara acelui an şi-a luat bun rămas de la asociaţia sportivă, care apoi l-a ales membru pe viaţă şi preşedinte de onoare.[19] În primăvara lui 1910 şi-a dat în chirie atelierele şi magazinele din Târgu Mureş: în atelierul său din str. Kossuth s-au mutat Fraţii Farkas, şi amenajându-l conform exigenţelor epocii[20], iar spaţiul închiriat în palatul Apollo din piaţa centrală a fost preluat de către Béla Csonka jr. (1885–1917), fratele său (?), care, revenit din călătoria făcută în străinătate, l-a modernizat şi l-a transformat în atelier de pictură şi fotografie. În scurt timp, reclamele din presă îl anunţau acesta ca pe „cel mai vechi şi cel mai mare atelier de fotografie şi de pictură din Transilvania”.[21] Afacerea, care mergea bine, n-a ţinut însă decât câţiva ani, deoarece Béla Csonka jr. a decedat tânăr, la 31 de ani în 1917.[22] Atelierul a fost preluat de văduva sa.[23]

La fel ca la Târgu Mureș, şi la Hunedoara Csonka Géza a devenit un promotor al vieţii intelectuale locale: redactor al săptămânalului social, cultural şi economic Vajdahunyad (Hunedoara), director al Cercului de Lectură şi al Asociaţiei Vânătorilor, întotdeauna participant activ la viaţa socială.[24] Îşi Menţinuse şi pe mai departe legăturile cu Târgu Mureş. Aflăm că în primăvara anului 1913 intenţiona să-şi transforme în hotel casa din str. Arany János nr. 1 împreună cu parcela vecină. Proiectul a fost elaborat şi începerea lucrărilor de construire fusese prevăzută pentru luna mai a aceluiaşi an.[25]

Vila din Târgu Mureș a lui Géza Csonka

Însă Géza Csonka şi-a înscris numele în istoria arhitecturii târgumureşene cu o altă clădire. Cu aproape zece ani mai devreme, datorită îmbunătăţirii situaţiei sale materiale, hotărâse construirea unei locuinţe proprii. Şantierul de dimensiuni considerabile a fost deschis pe strada Sándor János (azi str. Gheorghe Doja nr. 27), ce ducea din centru la gară, pe un teren aflat ceva mai departe de locuinţa sa de atunci. Proiectul poartă data de 20 septembrie 1904. Deşi proiectul a fost semnat de mai multe persoane, totuşi nu se ştie cine a fost proiectantul elegantei vile. Pe document apare numele maestrului fotograf, ca proprietar, semnătura lui Adolf Flesch, inginerul şef al oraşului care a avizat proiectul, precum şi ştampila lui Lajos Bustya (1868–1933), antreprenor local, în calitate de executant[26]. Consiliul Orăşenesc a aprobat proiectul în primăvara anului următor, pe 7 aprile. Autorizaţia se referea la o construcţie cu un etaj, cu ziduri de cărămidă, acoperită cu ţigle de eternit, având la parter camera slujnicei, bucătăria, cămara de alimente, casa scării ce ducea la etaj, iar la etaj trei camere, terasă, baie şi toaletă.[27] În condiţiile lipsei unor documente ce s-ar referi la procesul construirii nu putem şti de ce lucrările au fost terminate abia în 1910, sub direcţia celui mai solicitat meșter constructor, Lajos Csiszár jr. (1876–1963).[28]

Vila Csonka, vizibilă de pe strada principală, dar totuşi ridicată departe de traficul intens, în partea superioară a unei grădini în pantă, amenajată ca un parc, este pomenită şi azi ca şi „casa din poveşti”. Este cel mai frumos exemplu din Târgu Mureş al stilului Art Nouveau francez, al mişcării „artei noi”, al sintezei dintre arhitecturiă, natură şi ornamentică. Stilul său, în primul an al proiectării şi ridicării sale (1904–1905) putea să pară de o noutate de-a dreptul temerară, deoarece impunerea la Târgu Mureş a acestui stil, Secession-ului, a tendinţei ce rupea legăturile cu utilizarea formelor arhitecturale obişnuite, vechi, avea să aibă loc abia în anii următori.

Atmosfera specifică a vilei colorate în cenuşiu închis şi alb s-a exprimat în elaborarea sa asimetrică, în liniile ferestrelor şi uşilor de forme şi dimensiuni diferite, subliniate prin bogate elemente specifice de sculptură arhitecturală, respectiv în elementele ornamentale de stuc. Partea cea mai accentuată a faţadei principale ce priveşte spre stradă, cu trei travei, este rezalitul central, scos puţin în faţă. Se remarcă fereastra de la parter, la care partea superioară se lărgeşte în ambele direcţii, iar ancadramentul său este decorat cu un cap de leu încadrat de crengi de păr. Însă şi mai spectaculoasă e imensa fereastră de la etaj de forma literei omega. Suprafaţa ei este împărțită în diferite forme geometrice printr-o reţea de şipci. Deasupra ei o mască cu gura deschisă, în jurul ei o coroană de fructe, iar în partea inferioară golul uşii ce duce spre terasă este accentuat de câte-un relief de ipsos, reprezentând un păun. Între cele trei ferestre ale nivelului podului, ce oglindeşte influenţa stilului Art Nouveau, variantele franceză şi belgiană, precum şi la margini înaintează în sus trunchiuri de copaci reprezentaţi cu rădăcini, iar frunzişurile lor se contopesc deasupra ferestrelor. Faţada continuă într-un timpan ce se încheie în arc în acoladă. Pe părţile ei laterale, câte-o faţă de bărbat din profil, în medalion, privindu-se, sub ele măşti bărbăteşti. În partea dreaptă a faţadei principale, deasupra ferestrelor îngemănate arcuite, precum şi a ferestrei superioare se află decoraţii cu stuc cu ornamente vegetale. Conform liniilor line, curbate, atît de agreate Art Nouveau, planul pereţilor mai întâi se schimbă fără a se frânge. Elaborarea faţadelor laterale este mai simplă, cornişa este încoronată de un stuc acoperit de vrejuri de viţă de vie, cu rădăcinile întreţesute. Elemente cu modele asemănătoare revin la balustrada teraselor. În partea stângă, pe un perete retras faţă de rezalitul median al faţadei principale se află intrarea principală, la care urcă o scară cu acoperământul original de terrazzo, cu motive de lalele negre-vişinii, păstrate în forma originară, ce continuă în interior, în casa de scări şi la etaj. Se remarcă ornamentul din tablă galvanizată de pe vârful acoperişului, orientat spre cele patru puncte cardinale.

Un aspect bizar al istoriei Vilei Csonka este “sora ei geamănă” din Budapesta, Városligeti fasor 47, Vila Kőrössy,[29] lucrare comună a perechii de arhitecţi Albert Kálmán Kőrössy (1869–1955)[30] şi Artúr Sebestyén (1868–1946),[31] ce au lucrat împreună o perioadă scurtă.[32] Proiectul vilei proiectate şi construite de Kőrössy pentru el însuşi şi familia sa poartă data de 30 aprilie 1899. Legătura dintre proiectele celor două edificii constituie o enigmă ce nu a fost soluţionată nici până azi. Clădirea de locuit din Târgu Mureş este imaginea în oglindă a Vilei Kőrössy, pe lângă aspectul faţadelor chiar şi organizarea spaţiilor interioare este asemănătoare, deşi la Vila Csonka se simte în mai multe locuri o intenţie de simplificare (de exemplu la modelul capitelurilor, la stucul din timpan, precum și la elaborarea faţadelor laterale şi posterioare). Conform celei mai simple ipoteze, asemănarea poate fi explicată prin eventuala legătură de prietenie dintre Csonka şi arhitectul Kőrössy, ori pur şi simplu l-a rugat pe acesta să realizeze proiectul. O altă abordare sugerează că Géza Csonka putea să-l cunoască, şi chiar să se afle în relaţii de prietenie cu György Klösz (1844–1913), unul dintre cei mai remarcabili fotografi de arhitectură din Ungaria epocii, a cărui casă şi atelier se afla din 1894 la adresa Városligeti fasor 49, în vecinătatea Vilei Kőrössy. Poate cu ocazia vizitelor făcute lui Klösz i s-a trezit interesul pentru vila vecină, care vădea influenţa studiilor pariziene ale arhitectului. Dar ne putem gândi şi la posibilitatea că asemănarea celor două cămine să fie consecinţa unei relaţii născute la Târgu Mureş, ştiind că la începutul secolului trecut, în legătură cu alte comenzi, şi Albert Kálmán Kőrössy s-a aflat şi el în oraş. Însă proiectul Vilei Csonka nu a fost făcut de el, deoarece scrisurile de pe planşele aparţinând celor două proiecte diferă. Identitatea compartimentării spaţiilor interioare ne convinge că Géza Csonka nu cunoscuse clădirea numai din exterior ori din fotografii.

Până să se termine ridicarea noii case de locuit, comanditarul ei, Géza Csonka a părăsit oraşul, încât putem afirma cu mare probabilitate că n-a avut prilejul să-şi dea seama cât de confortabilă era clădirea. A decedat la Hunedoara, în 1918.[33] Contemporanii săi l-au pomenit ca pe un om „puritan, suflet curat, onest, neobosit, muncitor, pasionat, oricând gata de sacrificii, un sportsman perfect”.[34]

Multumim pentru articol domnului Alin Plopeanu !

 

 

Vezi si...

În România a existat oficial „Regiunea Autonomă Maghiară“. Experimentul a fost impus de Stalin şi a durat 16 ani

Între anii 1952 – 1968, în centrul României a existat o regiune autonomă maghiară, înfiinţată …

Lasa un raspuns

CONECTEAZA-TE CU