Home / Educatie / Interviu cu doamna directoare Cristina Someșan
SST Grup Transilvania

Interviu cu doamna directoare Cristina Someșan

Astăzi am avut șansa de a discuta cu o persoană care are un impact foarte mare în viața mea, doamna Someșan Cristina Ligia, directoarea Colegiului Național „Alexandru Papiu Ilarian”, și în același timp profesoara mea de fizică.

Deși speram să nu ajung vreodată în ipostaza de a fi chemată în biroul dânsei și gândul de a intra pe ușa impunătoare a acestuia îmi provoca o stare de neliniște, situația în care mă aflam îmi permitea, ba mai mult, mă provoca să aflu în sfârșit cine este de fapt omul din spatele acestei prestigioase instituții de învățământ cu care ne mândrim.
Am constatat cu mirare calmul și răbdarea cu care doamna director îmi răspundea la întrebări și sunt mândră că am avut șansa să îi iau acest interviu.

REPORTER: „Sunt conștientă că și dumneavoastră sunteți absolventă de <<Papiu>>. Dacă ați putea să îi dați un sfat, folosindu-vă de experiența acumulată până acum, liceenei Cristina Someșan, care ar fi acela?
Someșan Cristina: „Eu am terminat liceul cu mulți ani în urmă și nu sunt dispusă să îți spun cu câți ani în urmă. Acelei eleve i-aș fi dat anumite sfaturi, dar pe o elevă de astăzi aș îndruma-o să trăiască cât mai multe experiențe interesante. Și aici mă refer la experiențe care să o îmbogățească din punct de vedere intelectual, spiritual, la lucruri care să o ajute să crească, să facă mult sport, să nu neglijeze muzica, arta în general, să învețe bine și cu curiozitate tot ceea ce i se predă la școală pentru că învățătura are și un rol de exercițiu al minții, iar experiențele din celălalte domenii o vor ajuta să crească, să se cunoască, să se descopere și să aleagă în cunoștiință de cauză mai târziu. Și mai mult, întotdeauna își va putea colora viața cu un concert, cu o expoziție de pictură, cu un alergat în parc, cu un cântec. Cam acestea ar fi sfaturile pentru eleva de astăzi.”

R.: „Care considerați că sunt trăsăturile unui profesor ideal? Dar ale unui elev ideal?”
C.S.: „Cu această întrebare m-ai încuiat pentru că noi folosim în fizică termenul de <<ideal>> și întotdeauna specificăm că este și ireal pentru că în realitate nu găsești ceva ideal. Idealul este cel care ți se potrivește ție cel mai bine. De multe ori, un profesor este minunat pentru un anume tip de elev, dar total nepotrivit pentru un alt tip de elev și invers. Nu știu dacă cineva ar putea să răspundă la această întrebare fără să spună și <<Pentru mine. Pentru mine, acesta este profesorul ideal.>> sau <<Pentru mine, acesta este elevul ideal.>>.”

R.: „Dacă ați avea posibilitatea ca peste noapte să schimbați orice din sistemul de învățământ românesc, cu ce ați începe?”
C.S.: „Dacă aș putea, peste noapte, aș încerca să le aduc liniștea în gândire și în suflet elevilor și părinților, asta aș face. Ne consumă prea mult atitudinea de respingere a tot ceea ce este legat de învățământul românesc. De prea multe ori aud și citesc că nimic nu e bine. Această stare creează totuși un disconfort, o nesiguranță, o neliniște, atât copiiilor, cât și părinților și profesorilor. Îi obosește și le aduce sentimentul de nesiguranță pentru viitor. Eu am trăit într-o perioadă în care eram absolut liniștită în fața unui examen. Dacă am învățat, știam că voi avea rezultate bune, dacă nu am învățat, știam sigur că nu o să fie bine. Acum, mi se pare că amestecul întregii societăți adulte și ceea ce ține de educație creează foarte multă neliniște și tulburare în sufletele copiilor, profesorilor și al părinților. ”

R.: „Colegiul Național <<Alexandru Papiu Ilarian>> își încurajează elevii să își descopere și să își folosească talentele prin multitudinea de cercuri și cluburi (de exemplu Clubul de Robotică sau Clubul de Dezbateri). Vă gândiți la introducerea unor noi cluburi de acest tip? Dacă da, care?”
C.S.: „Am văzut recent că cei de la Junior Achievement au niște propuneri foarte interesante de cursuri opționale care ar putea fi propuse și introduse în școală. Profesorii noștri au mai colaborat cu cei de la Junior Achievement pe diferite programe și mi s-a părut o colaborare reușită, fructoasă. Acesta ar fi un gând, iar altul ar fi legat de proiectele mai mici, cum sunt robotica, finanțarea pentru RoboLab sau Științescu și care pentru un grup de copii care agreează aceste zone, aduc un plus de valoare. Mai caut ceva pentru educație antreprenorială pentru că am avut 2 ani un proiect și am observat că este foarte agreeat de copii acest gen de pregătire și în general cel de pregătire practică pentru că elevii din <<Papiu>> sunt teoreticieni foarte buni, însă nu sunt în totalitate convinsă că la partea practică stau la fel de bine și unui copil inteligent îi lipsește instruirea concretă pentru situații în care, de exemplu, va dori să își deschidă o firmă, să pornească o afacere și atunci tot ce ține de partea practică va fi un câștig pentru ei.”

R.: „Aveți o personalitate pe care o priviți cu admirație sau una care să vă inspire? ”
C.S.: „În fiecare moment privesc pe cineva cu admirație. Se poate spune că sunt un hoț de lucruri pozitive pe care le văd în oameni din toate domeniile de activitate, de toate vârstele, să știi că mă inspir și din atitudinile copiiilor pentru că o vorbă spusă de un copil sau o reacție într-un anumit moment mă inspiră și ajung să folosesc lucrurile acestea. ”

R.: „Cum arată o zi normală din viața dumneavoastră?”
C.S.: „Nu știu dacă am și zile normale pentru că nu mai știu ce înseamnă normalitatea zilelor noastre. În principiu, zilele mele cuprind mai multe ore de muncă legată de școală într-un fel sau altul. Indiferent că e vorba de activitatea concretă din timpul programului școlar sau de pregătirea altor lucruri, de exemplu Centrul de Excelență de marțea și vinerea sau tot felul de competiții și examenele de certificare Cambridge și Delf, avem olimpiade, avem concursuri și toate necesită pregătire. Mai mult, zilele mele sunt ocupate de partea profesională și nu știu dacă este în totalitate un lucru bun, dar am și eu pe listă ceea ce le-aș recomanda elevelor, puțin mai multă cultură, puțin mai mult sport. ”

R.: „Sunt sigură că a conduce o unitate de învățământ de rangul Papiului nu este la fel de ușor cum pare. Cum reușiți să faceți față provocărilor zilnice?”
C.S.: „Nu știu dacă reușesc să fac față, dar în mod cert, zilnic am spaime că nu am făcut tot ce trebuie, că nu am făcut bine, că putea fi abordat și altfel un anumit aspect. Nu știu niciodată dacă am făcut tot ce se putea face. Nu cred că am zile în care să fiu 100% mulțumită că toate aspectele legate de viața a 1000 de copii și 100 de adulți sunt perfecte și că nu se mai putea face ceva. Aici nu privesc doar partea profesională, partea de învățământ, dar sunt suflete de copii și de profesori și fiecare are în fiecare zi nevoie de ceva și fiecare zi le aduce și bucurie, dar poate și puțină tristețe sau o problemă în plus, deci nu știu dacă există un director de școală care să fie 100% împăcat la sfârșitul zilei că a făcut tot ceea ce trebuia. Faci tot ceea ce se poate, faci cum crezi că este mai bine, te străduiești să alegi cea mai bună soluție, dar uneori se întâmplă și lucruri nereușite din planuri perfecte.”

R.: „Ce ați dori să schimbați la atitudinea elevilor?”
C.S.: „Mi-ar plăcea să aibă puțin mai multă relaxare și să fie mai comunicativi și mai destinși. Deși știu că este specific adolescenței această rezervă și această izolare față de adulți, mie personal mi-ar plăcea să fie mai deschiși și mai destinși cu mine și cu profesorii lor. Mi-ar plăcea să văd mai mulți elevi care vin în biroul meu pentru a-mi da idei, sugestii, să îmi spună: <<Uitați, am o problema/ nelămurire/ nedumerire. Ce părere aveți?>> sau să îmi spună <<Am auzit că la o școală din lume se face ceva care mi-ar plăcea să îl facem și noi.>>. Aș vrea să vină mai mult elevii spre mine pe partea de noutate. Eu mă lupt să țin pasul cu tehnologia, cu tot ce apare nou, dar elevii stăpânesc mai bine decât mine anumite lucruri, însă nu vin să le și împărtășească sau să sugereze să implementăm și în școala noastră.”

R.: „Care este cea mai mare satisfacție pe care ați avut-o de când predați în acest liceu?”
C.S.: „Cele mai mari bucurii pe care le ai ca și dascăl nu îți sunt date de cele mai evidente reușite. M-am bucurat de multe ori. M-am bucurat când un copil care avea probleme de atitudine s-a schimbat radical și a venit și mi-a spus <<Așa de mult regret timpul pierdut și nu știu cum să o ajut pe sora mea să nu facă aceleași greșeli ca mine.>>. Pentru mine, aceste vorbe, au însemnat o evoluție a lui și mi-au adus foarte multă mulțumire, atât de multă încât nu vă pot spune. A fost odată o fetiță pe care am certat-o pentru că a făcut o boacănă și le-am solicitat tuturor copiilor din grupul celor care au participat să vină cu părinții la școală. Fetița s-a întors după câteva minute și mi-a zis: <<Știți, fac orice, dar nu vreau să îl supăr pe tata. Pedepsiți-mă, promit că îmi schimb complet atitudinea, dar să nu îl supărăm pe tata. Tata va fi necăjit să afle că am făcut acest lucru. >>. A contat atât de mult pentru mine, ea niciodată nu a mai greșit, doar atitudinal și la lucruri copilărești, nu ceva fundamental, dar grija ei la adresa părintelui înseamnă că totuși este bine educată și că este un om valoros. Și pot enumăra astfel de întâmplări în fiecare zi. O altă fetiță a venit să o ajut să se transfere într-o clasă foarte grea, solicitantă. Spunându-mi situația în care e, zice <<Eu am o singură șansă în viață, să fiu foarte bună.>>. Nu a venit cu părinții, nu a venit cu un membru al familiei. Am urmărit-o în timp, i-a fost foarte greu, dar a răzbit. Acestea sunt momentele care îmi aduc mie satisfacție, pe lângă cele cu care ne lăudăm în presă, cu elevi admiși la diferite facultăți. Sigur, acest lucru ține de marketing-ul școlii, dar sufletul și potențialul pe care îl are un copil nu poate fi pus în cuvinte. Atunci când îl vezi că s-a format și își adună forțele și am încredere că atunci când va da de greu, va ști cum să reacționeze, mie îmi dă o satisfacție maximă. Nu știu ce fel de studii va urma fiecare, dar va fi un profesionist acolo unde va merge și asta contează și nu doar lucrurile pe care noi le scoatem în fața lumii ca să înțeleagă fiecare cât suntem de grozavi. Nu doar acelea contează, contează fiecare copil în parte. Dacă îl vezi că a venit tânăr, crud, neformat și îl vezi plecând simțind forță în el, este un câștig nemaipomenit. Acela va ști cum să învețe atunci când trebuie să învețe ceva și va lupta și va răzbi în viață.”

R.: „Ce credeți că diferențiază un elev de <<Papiu>> de un elev de la alt liceu? Cu alte cuvinte, de ce considerați că elevii absolvenți de clasa a 4-a, respectiv clasa a 8-a ar trebui să se îndrepte spre Colegiul Național <<Alexandru Papiu Ilarian>>?”
C.S.: „În cazul elevilor de clasa a 4-a, nu mă pronunț dacă ar trebui sau nu să meargă spre Colegiul <<Papiu>>. Depinde de caracterul, sufletul, gradul de maturizare al fiecărui copil în parte. La elevii de liceu, aș zice în felul următor: Școala aceasta a fost de la înființare liceu de băieți și și-a păstrat spiritul acela de, cum îi spunem noi, suflet de bărbat, mai puțin sofisticat în anumite situații, dar răzbătător, neranchiunos și care știe să se uite doar la el, nu și în curtea altuia. Am încredere că cei care răzbesc în Papiu, sunt copii care vor răzbi în viață. Așa se formează. Nu auzi discuții de comparație în această școală. Concurează ei cu ei și când un copil din <<Papiu>> este mulțumit, nu îl interesează ce a făcut alt elev din altă parte. El este mulțumit cu țelul pe care și l-a pus și pe care l-a atins. Le dă tihnă. I-am urmărit și mai târziu la facultate. Nu sunt copii ranchiunoși, sunt competitivi, sunt răzbătători, sunt învățați cu munca, nu se deprimă ușor, nu cedează în fața greutăților vieții, întotdeauna caută altă cale dacă cea pe care au ales-o se închide și nu i-am văzut căutând să dea vina pe sistem, pe țară, pe orcine pentru greutățile pe care le au, ci dimpotrivă ,,să își găsească drumul. Vinovatul îl vor căuta altă dată.”
Iată cum primul interviu serios pe care l-am luat vreodată s-a dovedit a fi, după părerea mea, un succes și am reușit să o văd în sfârșit pe doamna director în altă ipostază decât cea de profesor.

Reportaj realizat de Sfiriac Cezara Monica.

FOTOGRAF: GEORGIANA TAMBA

Vezi si...

Laser de slabit la Mandara Center

Slabeste ca prin minune cu noua tehnologie Slim Light Laser de la Centrul de remodelare …

Lasa un raspuns

CONECTEAZA-TE CU